Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele strânsură:

STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s. f. I. 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior.) Oameni lipsiți de valoare; adunătură. ◊ Loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț. II. Apăsare, presare; presiune. – Strâns2 + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


strânsúră, -i, s.f. – Adunare, mulțime: „Și numai pe la strânsuri, / Cu struțuri de strămături” (Bârlea 1924 I: 106). – Din strânge (< lat. stringere), cf. strâns „adunat” + -ură.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

strânsúră (rar) s. f., g.-d. art. strânsúrii; pl. strânsúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

strânsură f. 1. ceea ce s’a strâns cu multă economie; 2. od. soldat voluntar: mulțime de strânsură aici va alerga AL.; 3. mulțime strânsă laolaltă (cu o nuanță nefavorabilă); 4. nutreț pentru vite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s. f. I. (Rar) 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior.) Oameni lipsiți de valoare; adunătură. ♦ Loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț. II. Apăsare, presare; presiune. – Strâns2 + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)