STOPÁT1 s. n. Faptul de a stopa1; stopare1. – V. stopa1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STOPÁT2, -Ă, stopați, -te, adj. (Despre țesături rupte sau rărite) Reparat prin țesere fină. – V. stopa2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
STOPÁT s.n. Acțiunea de a stopa2 și rezultatul ei; stopaj. [< stopa].
Sursa: Dicționar de neologisme
STOPÁT s. n. faptul de a stopa; stopare2, stopaj. (< stopa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
STOPÁT1 s. n. Faptul de a stopa2; stopare2. – V. stopa2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STOPÁT2, -Ă, stopați, -te, adj. (Despre țesături rupte sau rărite) Reparat prin țesere fină. – V. stopa2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
stopat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul stopa