Am găsit 2 definiții pentru cuvantul/cuvintele stiu:

stiu, -íe, adj. (reg.; despre cai) care are părul pestriț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


știŭ, știút, a ști v. tr. (lat. scire). Cunosc, îs obișnuit cu: a ști drumu. Am în minte și pot dezvolta la nevoĭe, mă pricep: a ști o limbă, a ști matematica, a ști lecțiunea pe de rost, a ști să comanzĭ. Am ideĭe, îs informat: a ști ce s´a întîmplat. A ști de, 1. a avea ideĭe, a avea cunoștință că există: ceĭ vechĭ nu știaŭ de America; 2. a te teme, a-țĭ păsa: hoțiĭ nu știŭ de lege. A ști de frică, a sta în respect de frică: ghĭorlanu trebuĭe să știe de frică ! A nu ști multe, ci una și bună (saŭ: una, da bună), saŭ numaĭ a nu ști multe, a proceda sumar, a răspunde îndată la o provocare: nu te pune cu nebunu cela, că nu știe multe. A ști una, și bună, a ști un lucru care nu se poate nega: eŭ știŭ una, și bună: că oaĭa nu poate fi prietenă cu lupu. Pe cît știŭ, după cît știŭ eŭ. A nu maĭ ști (ce să facĭ) de bucurie, a nu maĭ putea de bucurie, a fi foarte vesel. Știŭ eŭ ?! nu știŭ, poate, posibil ! Maĭ știĭ ?! posibil ! Se zice pop. și nú ștĭu îld. nú știŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Forme flexionare:

știu - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul ști

știu - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul ști

știu - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul ști

știu - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul ști