STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STIMULÉNT, -Ă, stimulénți, -te, s. m., adj. 3. S. m. (Med.) Stimulent (2). 4. Adj. Care stimulează, stimulator. ◊ Acțiune stimulentă. [folosit în corpul DEX]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avânt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].
Sursa: Dicționar de neologisme
STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stimulént s. n., pl. stimulénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită stimulent n. 1. ceea ce stimulează: a face uz de stimulente; 2. fig. îmboldire: un stimulent în contra apatiei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)