STIMÁBIL, -Ă, stimabili, -e, adj., s. m. și f. (Azi fam. sau ir.) (Om) vrednic de stimă, de considerație, de respect. – Din it. stimabile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STIMÁBIL, -Ă adj. (adesea s.; astăzi ironic) Demn de stimă, de considerație. [Cf. it. stimabile].
Sursa: Dicționar de neologisme
STIMÁBIL, -Ă adj., s. m. f. (om) demn de stimă. (< it. stimabile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!stimábil adj. m., pl. stimábili; f. stimábilă, pl. stimábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită stimabil a. care merită stimă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*stimábil, -ă adj. (fr. estimable, it. stimabile). Demn de stimă, onorabil (Se zice des ironic: ĭa stăĭ, stimabile !).
Sursa: Dicționaru limbii românești
STIMÁBIL, -Ă, stimabili, -e adj., s. m. și f. (Om) vrednic de stimă, de considerație, de respect. – Din it. stimabile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)