STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Cel care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Fig. Cel care se află în frunte luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. – Steag + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a stegár s. m., pl. stegáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
stegar m. cel ce poartă steagul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
stegár m. (d. steag). Soldatu care poartă steagu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Persoană care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Fig. Persoană care se află în fruntea luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. – Steag + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)