STECHIOMETRÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. [Pron. -chi-o-, gen. -iei, var. stoechiometrie, stoichiometrie s.f. / < fr. stoechiométrie, cf. gr. stoicheion – element, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme