statívă statíve, s.f. 1. (pop.; mai ales la pl.) război de țesut. 2. (reg.; la pl.) tălpile războiului. 3. (reg.; la pl.) părțile laterale ale războiului. 4. (înv.) meseria țesătorului. 5. (reg.; la pl.) gherghef. 6. (reg.; în sintagmă) stative de întins piele = suport de lemn folosit în tăbăcărie pentru curățirea de păr a pieilor. 7. (reg.; la pl.) scară. 8. (reg.) scaun de înspițat al rotarului. 9. (reg.; la pl.) capră pentru tăiat lemne. 10. (reg.) instalație de lemn în care sunt potcoviți caii. 11. (reg.; la pl.) fiecare dintre cele două paralele ale ferăstrăului, de care se leagă pânza.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
!státivă (război de țesut) (pop.) s. f., g.-d. art. státivei; pl. státiveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
stativă f. pl. Mold. și Buc. răsboiu de țesuț: niște sumane să le scoată din stative CR. [Serb. STATIVA, lit. ceea ce stă în picioare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
státivă f., pl. e (sîrb. stativa, pl. -ve, d. vsl. stati, stavati, a sta: ceh. stativa. V. stavă). Nord. Războĭ de țesut. Sud. Pl. Niște piese ale acesteĭ mașinĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STATÍVĂ, stative, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut manual. ◊ Expr. A pune pânza în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva, a se asocia cu cineva. 2. Instrument cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate, spre a fi curățată de păr, folosit în industria casnică. – Din sb. stative.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)