STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STAGNÁRE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].
Sursa: Dicționar de neologisme
stagnáre s. f., g.-d. art. stagnắrii; pl. stagnắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
STAGNÁRE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna, oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
stagnare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul stagna