Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele stagiu:

STÁGIU, stagii, s. n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experiență în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a-și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător). 2. (În sintagma) Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare. 3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


STÁGIU s.n. 1. Timp de practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ♦ Stagiu militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. Perioadă, etapă, stadiu de pregătire; situație tranzitorie. [Pron. -giu. / cf. lat. stagium, fr. stage].
Sursa: Dicționar de neologisme

STÁGIU s. n. 1. practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime în muncă a unui angajat (începător). ♦ ~ militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. perioadă, etapă, stagiu de pregătire; situație tranzitorie. (< fr. stage, lat. stagium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

stágiu (-ii), s. n. – Perioadă de lucru, practică, interimat. Fr. stage.Der. stagiar, adj., din fr. stagiare; stagiune, s. f., din it. stagione.
Sursa: Dicționarul etimologic român

stagiu, stagii s. n. perioadă de detenție.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

stágiu (perioadă de timp) [giu pron. giu] s. n., art. stágiul; pl. stágii, art. stágiile (-gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

stagiu n. 1. timp de cercare cerut pentru admiterea la unele funcțiuni; 2. locuire de 10 ani în țară, după care se poate dobândi împământenirea: dispensă de stagiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*stágiŭ n. (fr. stage, după mlat. stagium saŭ it. staggio, care vine d. stare, a sta. V. etaj). Timp cerut cuĭva în ainte de a i se acorda o situațiune maĭ înaltă: a-țĭ face stagiu de soldat, de ajutor de judecător.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STÁGIU, stagii, s. n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experiență în profesia sau în specialitatea lui, pentru a-și dovedi aptitudinile profesionale și capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător). 2. (în sintagma) Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare. 3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)