Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele stabiliment:

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


STABILIMÉNT s.n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție; (p. ext.) local în care funcționează o instituție. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento].
Sursa: Dicționar de neologisme

STABILIMÉNT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

stabiliment, stabilimente s. n. (eufem.) bordel, casă de toleranță
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

stabilimént (rar) s. n., pl. stabiliménte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

stabiliment m. așezământ, ceea ce se înființează pentru utilitate publică, pentru exercițiul sau exploatarea unei industrii: stabiliment de comerț, de instrucțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*stabilimént n., pl. e (lat. stabilimentum, sprijin; fr. établissement). Așezămînt, fundațiune publică, comercială saŭ industrială (o școală, o fabrică). Colonie maĭ mică: Stabilimentele franceze din India.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Rar) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STABILIMÉNT s.n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție; (p. ext.) local în care funcționează o instituție. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento].
Sursa: Dicționar de neologisme

STABILIMÉNT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

stabiliment, stabilimente s. n. (eufem.) bordel, casă de toleranță
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

stabilimént (rar) s. n., pl. stabiliménte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

stabiliment m. așezământ, ceea ce se înființează pentru utilitate publică, pentru exercițiul sau exploatarea unei industrii: stabiliment de comerț, de instrucțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*stabilimént n., pl. e (lat. stabilimentum, sprijin; fr. établissement). Așezămînt, fundațiune publică, comercială saŭ industrială (o școală, o fabrică). Colonie maĭ mică: Stabilimentele franceze din India.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Rar) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)