Definiția cuvântului stăruire

STĂRUÍRE, stăruiri, s. f. (Înv.) Stăruință. – V. stărui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

stăruíre s. f., g.-d. art. stăruírii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

STĂRUÍRE s. f. Stăruință. – V. stărui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

stăruire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul stărui

Cuvinte aleatoareîntemeietoare | șișcav | coleorexie | trist | permeabiliza

Forme flexionare

Cuvinte similare șfăruire | stârcire | stârnire | stârpire | șpăruire

Forme flexionare

;