Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele spondeu:

SPONDÉU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SPONDÉU s.m. 1. Picior de vers greco-latin, format din două silabe lungi. 2. Vas pentru libații. 3. Arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. [< lat. spondeus, gr. < spondeion].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPONDÉU s. m. 1. picior de vers greco-latin din două silabe lungi. 2. vas pentru libații. 3. arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. (< lat. spondeus, fr. spondée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

spondéu s. m./s. n., art. spondéul; pl. spondéi/spondée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spondeu n. picior compus din două silabe lungi, în prozodia greco-latină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*spondéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. spondelos, lat. spondéus). Picĭor de vers grecesc orĭ latin compus din doŭă silabe lungĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SPONDÉU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și: (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPONDÉU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPONDÉU s.m. 1. Picior de vers greco-latin, format din două silabe lungi. 2. Vas pentru libații. 3. Arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. [< lat. spondeus, gr. < spondeion].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPONDÉU s. m. 1. picior de vers greco-latin din două silabe lungi. 2. vas pentru libații. 3. arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. (< lat. spondeus, fr. spondée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

spondéu s. m./s. n., art. spondéul; pl. spondéi/spondée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spondeu n. picior compus din două silabe lungi, în prozodia greco-latină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*spondéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. spondelos, lat. spondéus). Picĭor de vers grecesc orĭ latin compus din doŭă silabe lungĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SPONDÉU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și: (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)