Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele speculă:

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloasele dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreț. 2. Tranz. A face tranzacții de valori. 3. Intranz. și tranz. A face speculații (2). – Din fr. spéculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SPECULÁ vb. I. tr. A face speculații financiare, economice etc., a exploata practicând specula; (p. ext.) a înșela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deducții teoretizând formal, fără legătură cu practica. [< fr. spéculer, cf. it. speculare, lat. speculari].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPECULÁ vb. I. tr. 1. a face speculă. ◊ a înșela (pe cineva). ◊ a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. a face tranzacții de valori. II. intr., tr. a face speculații (1), deducții. (< fr. spéculer, lat. speculari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

speculá (a ~) vb., ind. prez. 3 speculeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

speculà v. 1. a medita cu atențiune asupra unei materii; 2. a face proiecte, operațiuni de finanțe, de comerț: a specula asupra vânzării terenurilor; 3. fig. a exploata: a specula favoarea poporului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreț. 2. Tranz. A face tranzacții de valori. 3. Intranz. și tranz. A face speculații (1). – Din fr. spéculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPÉCULĂ s.f. 1. Exploatare constând în dosirea de mărfuri și vinderea lor cu suprapreț în momentele când lipsesc de pe piață. 2. Tranzacție de bursă constând în vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține câștiguri mari; speculație. [< specula].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPÉCULĂ s. f. 1. comerț ilicit prin dosirea de mărfuri și vinderea lor, cu suprapreț. ◊ dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. 2. speculație (2). (< specula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

spéculă s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*spéculă f., pl. e (din speculez, ca deranj, ramburs din deranjez, rambursez. Lat. it. spicula înseamnă „observatoriŭ”). Trafic, operațiune negustorească (maĭ ales ilicită): case de speculă (de dat cu chirie), acesta face speculă din toate. – Vulg. șpículă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

speculă f. combinațiune de finanțe, întreprindere de bancă, de comerț.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)