SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. ♦ Persoană martoră la o întâmplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).Sursa: Dicționarul limbii române moderne SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SPECTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat. spectator, fr. spectateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spectatór adj. m., s. m., pl. spectatóri; s. f. sg. și pl. spectatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *spectatór, -oáre s. (lat. spectator, d. spectare, a privi. V. aștept, expectativ). Privitor (la un eveniment, la un spectacul).
Sursa: Dicționaru limbii românești
spectator m. 1. cel ce-i martur ocular al unui eveniment, al unui lucru; 2. cel ce azistă la o reprezentațiune teatrală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spéctateur, lat. spectator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)