Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele spagă:

SPÁGĂ s. f. v. spangă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SPÁGĂ s. f. v. spangă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘPÁGĂ1 s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali

șpágă s.f. (înv.) 1. spadă, spangă; baionetă. 2. șperț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șpágă (-ắgi), s. f.1. Spadă. – 2. Baionetă. – Var. spa(n)gă. Sl., cf. sb., rus. špaga (Cihac, II, 392; Tiktin; Sanzewitsch 210), var. cu n poate prin intermediul ngr., cf. ngr. σπάγος și σπάγγος „funie”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

șpágă s. f. – Bacșiș, mită. Origine incertă. Legătura cu șpagă „spadă” nu este sigură, cf. Chelaru, BF, IV, 128; și cu atît mai puțin apare chiar legătura semantică cu fr. épingles, sp. alfileres. După Scriban, din sb., rus. špag „buzunar”. Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă „spadă” și spenge, var. a lui spență „suprasarcină”, v. aici.
Sursa: Dicționarul etimologic român

șpagă s. f. sg. mită, șperț, bacșiș
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

2) șpágă f., pl. șpăgĭ (rus. sîrb. špag, buzunar. V. cĭupag). Fam. Mită, șperț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) șpágă, V. spangă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șpagă f. 1. spangă: să-l străpungi cu șpaga AL.; 2. spatie. [Rus. ȘPAGA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)