SOVẤRV s. m. v. sovârf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sovấrv, s.n. – v. solovârv.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
sovârv n. plantă cu miros plăcut și cu florile roșii-purpurii, mult întrebuințată la colorat (Origanum): sovârv de umplut flori CR. [Tr. solovârf, sovovârf, de origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SOVẤRV s. m. v. sovârf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)