SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat.med. sortilegium < sortilegus – profetic].
Sursa: Dicționar de neologisme
SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sortilégiu [giu pron. giu] s. n., art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (-gi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (în superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)