SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SORBÍT s.n. v. sorbită.
Sursa: Dicționar de neologisme
sorbít (acțiune) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sorbit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul sorbi