Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele sor:

SOR1 s. f. v. soră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SOR2, sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sor1, sori, s.m. (reg.) fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit, pentru susținerea pereților acestuia.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

SOR s.m. (Bot.) Grup de sporangi situați pe dosul frunzei de ferigă. [< fr. sore, cf. gr. soros – grămadă].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOR s. m. grup de sporangi pe dosul frunzelor, la ferigi. (< fr. sore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sor (-ruri), s. n. – Piele rasă de porc. Origine incertă. Probabil trebuie admisă o formă vulgară sūs, *sūris „porc”, (în loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūbĕr „plută” (Candrea; Scriban) nu pare posibilă. Se folosește în Tran. și Maram.Der. șorici (var. șoric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s. n. (piele rasă de porc), care trebuie să provină din lat. vulgară suericulum, cuvînt ce apare în notele tironiene, fără explicație, între diferitele feluri de produse porcine (după Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. čvarek „jumări”; după Graur 188, din țig. čor „barbă”).
Sursa: Dicționarul etimologic român

SOR (gr. soros, „grămadă”) s. m. Grup compact de sporangi așezat pe fața inferioară a frunzelor mature la ferigi. În funcție de specie, pot fi liniari, rotunzi, oblongi sau eliptici, dispuși de obicei în șiruri regulate, uneori foarte deși, acoperind în mare parte suprafața frunzei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

sor, -uri, s.n. – Șoric (de porc). – Cf. lat. solum „talpă” (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

1) sor, V. soră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sor n., pl. inuz. urĭ (cp. cu lat. suber, plută, coajă de stejar). Trans. Maram. Șoric, șoricĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sor pop. soră: căzu într’o amorțeală sor cu moartea ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SOR1 s. f. v. soră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOR2, sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOR1 s. f. v. soră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOR2, sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sor1, sori, s.m. (reg.) fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit, pentru susținerea pereților acestuia.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

SOR s.m. (Bot.) Grup de sporangi situați pe dosul frunzei de ferigă. [< fr. sore, cf. gr. soros – grămadă].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOR s. m. grup de sporangi pe dosul frunzelor, la ferigi. (< fr. sore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sor (-ruri), s. n. – Piele rasă de porc. Origine incertă. Probabil trebuie admisă o formă vulgară sūs, *sūris „porc”, (în loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūbĕr „plută” (Candrea; Scriban) nu pare posibilă. Se folosește în Tran. și Maram.Der. șorici (var. șoric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s. n. (piele rasă de porc), care trebuie să provină din lat. vulgară suericulum, cuvînt ce apare în notele tironiene, fără explicație, între diferitele feluri de produse porcine (după Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. čvarek „jumări”; după Graur 188, din țig. čor „barbă”).
Sursa: Dicționarul etimologic român

SOR (gr. soros, „grămadă”) s. m. Grup compact de sporangi așezat pe fața inferioară a frunzelor mature la ferigi. În funcție de specie, pot fi liniari, rotunzi, oblongi sau eliptici, dispuși de obicei în șiruri regulate, uneori foarte deși, acoperind în mare parte suprafața frunzei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

sor, -uri, s.n. – Șoric (de porc). – Cf. lat. solum „talpă” (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

1) sor, V. soră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sor n., pl. inuz. urĭ (cp. cu lat. suber, plută, coajă de stejar). Trans. Maram. Șoric, șoricĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sor pop. soră: căzu într’o amorțeală sor cu moartea ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SOR1 s. f. v. soră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOR2, sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)