SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiúne s. f.] – Din fr. sommation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SOMÁȚIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ♦ Poruncă, cerință, rugăminte imperativă. [Gen. -iei, var. somațiune s.f. / < fr. somation].
Sursa: Dicționar de neologisme
SOMÁȚIE s. f. 1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ◊ poruncă, cerință, rugăminte imperativă. 2. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău. (< fr. sommation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
somáție (-ți-e) s. f., art. somáția (-ți-a), g.-d. art. somáției; pl. somáții, art. somáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SOMÁȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiúne s. f.] – Din fr. sommation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)