Am găsit 38 de definiții pentru cuvantul/cuvintele soma:

SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SÓMA1 s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÓMA3 s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SÓMA2 (cuv. sanscrit) s. f. Plantă neidentificată din care în vechea Indie se prepara (prin presarea tulpinilor se obținea un suc ce era filtrat prin lână și apoi amestecat cu apă și lapte) o băutură sacră, adusă ca ofrandă zeilor vedici și consumată de preoți, foarte prețuită pentru efectul său înviorător și probabil halucinogen. Se credea că la origine planta a fost adusă din cer de un vultur. Personificarea ei, zeul Soma, patronul plantelor, era considerat tămăduitor și distribuitor de bogății.
Sursa: Dicționar enciclopedic

sóma1 s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

somá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 someáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SÓMA1 s. f. Totalitatea celulelor nereproducătoare ale organismului viu. – Din fr. soma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SÓMA1 s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÓMA3 s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SÓMA2 (cuv. sanscrit) s. f. Plantă neidentificată din care în vechea Indie se prepara (prin presarea tulpinilor se obținea un suc ce era filtrat prin lână și apoi amestecat cu apă și lapte) o băutură sacră, adusă ca ofrandă zeilor vedici și consumată de preoți, foarte prețuită pentru efectul său înviorător și probabil halucinogen. Se credea că la origine planta a fost adusă din cer de un vultur. Personificarea ei, zeul Soma, patronul plantelor, era considerat tămăduitor și distribuitor de bogății.
Sursa: Dicționar enciclopedic

sóma1 s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

somá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 someáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SÓMA1 s. f. Totalitatea celulelor nereproducătoare ale organismului viu. – Din fr. soma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

sómă, V. sumă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer].
Sursa: Dicționar de neologisme

ȘOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

șomá (a ~) vb., ind. prez. 3 șomeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)