Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele solo:

SÓLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. invar. Solist. – Din it. solo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SÓLO s.n. 1. Bucată muzicală scrisă pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. ♦ (adj.) Fără acompaniament. 2. Dans executat de o singură persoană. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „unic”, „singur”. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÓLO s. n. inv. 1. partitură destinată unui singur interpret. (adj.) fără acompaniament. 2. episod dintr-o lucrare muzicală mai amplă executat de un singur cântăreț sau de un singur instrumentist. 3. (fragment dintr-un) dans interpretat de un singur dansator. (< it., fr. solo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

solo adj. invar., adv. singur; de unul singur.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

!sólo1 adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!sólo2 s. n., art. sóloul; pl. sólouri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*sólo n. fără pl. sau pl. solurĭ (it. solo, singur). Muz. Bucată muzicală cîntată de o singură gură saŭ dintr’un singur instrument cu saŭ fără acompaniamentu altor persoane.
Sursa: Dicționaru limbii românești

solo n. bucată de muzică pentru o singură voce sau pentru un singur instrument.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. Solist. – Din it. solo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

solo - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul solă