SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SOLI- v. solo-.
Sursa: Dicționar de neologisme
SOLI- elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
solí (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solésc, imperf. 3 sg. soleá; conj. prez. 3 să soleáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită solì v. a trimite știre printr’un sol: Mateiaș solește Marelui Ștefan BOL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
soli - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sol
soli - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sol
