Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele solar:

SOLÁR, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SOLÁR, -Ă adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ◊ Sistem solar = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. [Cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare].
Sursa: Dicționar de neologisme

solár, solári, s.m. (înv. și reg.) negustor de sare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

SOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. ♦ sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. 2. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

solár (-ri), s. m. (Înv.) Sărar, vînzător de sare. Sl. solarĭ (Tiktin). – Der. solăriță, s. f. (bir pe sare), sec. XVII, înv.; solăriță, s. f. (Banat, solniță).
Sursa: Dicționarul etimologic român

solár1 adj. m., pl. solári; f. soláră, pl. soláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*solár2 (seră) s. n., pl. soláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) solár m. (vsl. solarĭ, d. solĭ, sare. V. solniță). Doc. Cărăuș de sare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *solár, -ă adj. (lat. solaris, d. sol, soare). De soare, al soareluĭ: rază solară, an solar. Sistema solară, corpurile care-șĭ au locu și se învîrtesc în prejuru soareluĭ. V. cadran.
Sursa: Dicționaru limbii românești

solar a. ce ține de soare: căldură solară; sistemă solară, totalitatea și dispozițiunea corpurilor cerești cari se învârtesc în jurul soarelui.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SOLÁR1 s. n. v. solariu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOLÁR2, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ◊ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)