Am găsit 102 de definiții pentru cuvantul/cuvintele sol:

SOL1 s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL2 s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL2 s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL4 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL5 s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol.Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol.Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sol, soli s. m. (deț.) complice.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, identificată cu Helios din mitologia greacă (v. Helios).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

!sol1 (notă muzicală) s. m., pl. sol
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!sol2 (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sol3 (stratul superior al pământului, suprafața pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) sol n. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sol n., pl. urĭ (lat. sŏlum, fr. sol. V. sub-sol). Teren, pămînt, suprafață de pămînt: solu patriiĭ, a scormoli solu, un sol petros.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sol n. 1. teren considerat în raport cu natura și calitățile sale productive: sol băltos; 2. suprafață de teren pe care se zidește, se umblă: sol puțin solid.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SOL1, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL1 s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL2 s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL2 s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL4 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL5 s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol.Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol.Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sol, soli s. m. (deț.) complice.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, identificată cu Helios din mitologia greacă (v. Helios).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

!sol1 (notă muzicală) s. m., pl. sol
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!sol2 (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sol3 (stratul superior al pământului, suprafața pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) sol n. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sol n., pl. urĭ (lat. sŏlum, fr. sol. V. sub-sol). Teren, pămînt, suprafață de pămînt: solu patriiĭ, a scormoli solu, un sol petros.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sol n. 1. teren considerat în raport cu natura și calitățile sale productive: sol băltos; 2. suprafață de teren pe care se zidește, se umblă: sol puțin solid.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SOL1, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL1 s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL2 s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].
Sursa: Dicționar de neologisme

SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL2 s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL4 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SOL5 s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol.Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol.Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sol, soli s. m. (deț.) complice.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, identificată cu Helios din mitologia greacă (v. Helios).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

!sol1 (notă muzicală) s. m., pl. sol
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!sol2 (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sol3 (stratul superior al pământului, suprafața pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) sol n. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sol n., pl. urĭ (lat. sŏlum, fr. sol. V. sub-sol). Teren, pămînt, suprafață de pămînt: solu patriiĭ, a scormoli solu, un sol petros.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sol n. 1. teren considerat în raport cu natura și calitățile sale productive: sol băltos; 2. suprafață de teren pe care se zidește, se umblă: sol puțin solid.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SOL1, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

șol2 s.n. (reg.) cremă (pentru întreținerea pielii).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șol (-luri), s. n. – (Banat) Ceașcă. Germ. Schale, prin săs. schol (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șol n., pl. urĭ (sas. schol, germ. schale, ceașcă; sîrb. šolja, ceașcă). Ban. Olt. Ceașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești