SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].
Sursa: Dicționar de neologisme
SOFISTICÁ vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sofisticá (a ~) vb., ind. prez. 3 sofisticheázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SOFÍSTICĂ s.f. Folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor cu scopul de a denatura adevărul. [< fr. sophistique].
Sursa: Dicționar de neologisme
sofístică s. f., g.-d. art. sofísticiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Forme flexionare:
sofistica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sofistic
sofistică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sofistic