Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele sodom:

SODÓM s. n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sodóm (sodomuri), s. n.1. Nenorocire, prăpăd, pustiire. – 2. Calamitate, catastrofă. – 3. Cantitate mare, sodom. – Var. sudom, sudum și der. Sl. Sodomŭ (Tiktin; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 175). – Der. sodomi, vb. (a distruge, a nimici, a prăpădi); sodomie, s. f. (perversiune sexuală), din gr. σοδομία (sec. XVII); sodomlenesc, adj. (sodomit), sec. XVII, înv.; sodomit, s. m. (persoană care practică sodomia), din fr. sodomite.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sodóm (pop.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sodóm (Munt.) și sudóm (Olt. Trans.) n., pl. urĭ și oame (d. Sodóm, vechiu nume al Sodomeĭ, orașu cel nimicit din Scriptură; gr. Sódoma, vsl. sodomŭ; rus. sodóm, gălăgie. V. și sumedenie). Mare surpătură, dezastru, catastrofă. Fig. Mare mulțime, sumedenie: sodom de case (Vlah. Rom. Pit. 177), de colorĭ (ChN. 1, 122), de pește (Sadov. VR. 1920, 9, 362). – Și sudúm (Prah. în BSG. 1922, 163). În Munt. vest sodom, surpătură, loc surpat: De om cite șapte palme (de pămînt), Numai rîpe și sodoame (P. P. în Cod. M. 95). V. ĭudă, jirfă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sodom n. pop. 1. mare nenorocire: urgie și greu sodom; 2. mulțime nenumărată: atâta sodom de case. [Termen identic cu Sodoma, reminiscență din sf. Scriptură (v. sudum)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SODÓM s. n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva), Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SODÓM s. n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sodóm (sodomuri), s. n.1. Nenorocire, prăpăd, pustiire. – 2. Calamitate, catastrofă. – 3. Cantitate mare, sodom. – Var. sudom, sudum și der. Sl. Sodomŭ (Tiktin; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 175). – Der. sodomi, vb. (a distruge, a nimici, a prăpădi); sodomie, s. f. (perversiune sexuală), din gr. σοδομία (sec. XVII); sodomlenesc, adj. (sodomit), sec. XVII, înv.; sodomit, s. m. (persoană care practică sodomia), din fr. sodomite.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sodóm (pop.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sodóm (Munt.) și sudóm (Olt. Trans.) n., pl. urĭ și oame (d. Sodóm, vechiu nume al Sodomeĭ, orașu cel nimicit din Scriptură; gr. Sódoma, vsl. sodomŭ; rus. sodóm, gălăgie. V. și sumedenie). Mare surpătură, dezastru, catastrofă. Fig. Mare mulțime, sumedenie: sodom de case (Vlah. Rom. Pit. 177), de colorĭ (ChN. 1, 122), de pește (Sadov. VR. 1920, 9, 362). – Și sudúm (Prah. în BSG. 1922, 163). În Munt. vest sodom, surpătură, loc surpat: De om cite șapte palme (de pămînt), Numai rîpe și sodoame (P. P. în Cod. M. 95). V. ĭudă, jirfă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sodom n. pop. 1. mare nenorocire: urgie și greu sodom; 2. mulțime nenumărată: atâta sodom de case. [Termen identic cu Sodoma, reminiscență din sf. Scriptură (v. sudum)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SODÓM s. n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva), Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)