SOÁRBĂ, soarbe, s. f. Fructul sorbului1, de mărimea unei cireșe, cărnos și de culoare brună-gălbuie cu pete albe, cu gust acrișor. – Din sorb1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a soárbă (reg.) s. f., g.-d. art. soárbei; pl. soárbeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
soárbă (oa dift.) f., pl. e (d. sorb 1 saŭ d. lat. sorbum, pl. -ba, soarbă. D. rom. vine ngr. súrva). Fructu sorbuluĭ (de forma unuĭ merișor).
Sursa: Dicționaru limbii românești
soarbă f. poama sorbului cât o cireașă, roșiatică și acrișoară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SOÁRBĂ, soarbe, s. f. Fructul sorbului1, de mărimea unei cireșe, cărnos și de culoare brună-gălbuie cu pete albe, cu gust acrișor. – Din sorb1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
soarbă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul sorbi
soarbă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul sorbi