SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuituri, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a smălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. smălțuitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
smălțuitor m. cel ce smălțuește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [Pr.: -țu-i-] – Smălțui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)