Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele smoc:

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


smoc (-curi), s. n.1. Mănunchi, cantitate care se poate smulge o dată cu mîna. – 2. Buchet, mănunchi de flori. – 3. Șuviță. – Var. zmoc. Sb. smotka „șuviță” (Candrea), neîndoielnic contaminat cu smîc. Legătura cu motoc (Cihac, II, 189), sau cu rus. žemok „bulgăraș de ceară” (Scriban) este neconvingătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român

smoc s. n., pl. smócuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

smoc n. 1. mănunchiu: un smoc de nuiele: fig. un smoc de raze; 2. buchet: smoc de mac și de busuioc AL.; 3. viță de păr: smocuri de păr smuls din cap CR.; 4. teanc: un smoc de terfeloage NEGR. [Origină necunoscută]. ║ m. Bot. corabațică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. sb. smotak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

șmoc, V. jmoc.
Sursa: Dicționaru limbii românești