SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se întrebuințează la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a smoálă s. f. – Gudron, catran. – Var. zmoală, Mold. șmoală și der. Sl. (bg., sb., pol.) smola (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni; refl., a se prăji, a se pîrli), din sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet); smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din sb. smolnica (Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român
smoală s. f. sg. (intl.) deținut.Sursa: Dicționar de argou al limbii române smoálă s. f., g.-d. art. smoáleiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită smoală f., fără pl. (vsl. bg. sîrb. smola, rus. smolà). Bitum. – Și șmoală (Cov.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
smoală f. păcură de uns osia carelor și de spoit corăbiile. [Slav. SMOLA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
șmoálă, V. smoală.
Sursa: Dicționaru limbii românești