slădún, slădúni, s.m. 1. (pop.) numele mai multor specii de stejar. 2. (reg.; în forma: slodun) specie de lăstun. 3. (reg.; în forma: slodun; deprec.) om leneș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
slădún (-ni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculatus). – Var. șlădun, șledun. Sb. sladun (Tiktin), din germ. Schlechdorn (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român
slădún și (Mold. sud) slodún, aĭurea șlodún, șledún și (Trans.) șlódun m. (bg. sladun, stejar cu ghindă dulce, quercus aesculus, a. sladŭk, dulce). Gorun, tufan (quercus sessilifiora). – La Sov. 113: Ce nu facĭ dint’un fag slodun (oblu, drept)? Pe cînd dintr’un ciortac, ce s’alegi ? La 175: cu un fag slodun pe umăr. La 299: gîtu ca un slodun (rătund, robust).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȘLĂDÚN, șlăduni, s. m. (Reg.) Gorun. [Var.: slodún s. m.] – Sb. sladun.Sursa: Dicționarul limbii române moderne șlădún, V. slădun.
Sursa: Dicționaru limbii românești