SLUGÓI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui slugă; om slugarnic, de o supunere josnică, lipsit de demnitate. – Slugă + suf. -oi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a slugói s. m., pl. slugói, art. slugóiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
slugóĭ m., pl. tot așa (d. slugă). Iron. Slugă uricĭoasă: un slugoĭ obraznic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SLUGÓI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui slugă; om slugarnic, de o supunere josnică, lipsit de demnitate. – Slugă + suf. -oi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)