SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a slugărésc (rar) adj. m., f. slugăreáscă; pl. m. și f. slugăréștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
1) slugărésc, -eáscă adj. (d. slugă). Rar. De slugă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) slugărésc v. tr. (d. slugă sau bg. slugar, slugă). Defav. Servesc un om uricĭos orĭ care nu merită serviciĭ: m’am săturat de cînd vă tot slugăresc. V. intr. Trăĭesc ca slugă păcătoasă orĭ la stăpînĭ păcătoșĭ: slugărise mulțĭ anĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
slugăresc a. de slugă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
slugăresc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul slugări
slugăresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul slugări
slugăresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul slugări