Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele slatină:

Slatina f. 1. mănăstire în jud. Baia, unde eteriștii se ciocniră cu Turcii (1821); 2. oraș înconjurat de dealuri, pe malul stâng ăl râului Olt, cap. județului Olt: 9800 loc. Patria lui Momuleanu (Slătinean). [Slav. SLATINA, baltă, apă sărată (rus.: salină; serb.: izvor de apă sărată)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


Slatina f. 1. mănăstire în jud. Baia, unde eteriștii se ciocniră cu Turcii (1821); 2. oraș înconjurat de dealuri, pe malul stâng ăl râului Olt, cap. județului Olt: 9800 loc. Patria lui Momuleanu (Slătinean). [Slav. SLATINA, baltă, apă sărată (rus.: salină; serb.: izvor de apă sărată)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SLÁTINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă).
Sursa: Dicționarul etimologic român

slátină, -e, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara etc. (Papahagi 1925: 97). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. – Din sl. slatina.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

slátină s. f., g.-d. art. slátinei; pl. slátine
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

slátină f., pl. e și ĭ (vsl. slatina, baltă sărată, salamură, slanikŭ, tîrg de sare; sîrb. slatina, lucru sărat, loc băltos. V. solniță). Apă sarată. Adv. Sărat slatină, slatină de sărat, potroacă, foarte sărat. V. ocnă, morugă și potroacă.
Sursa: Dicționaru limbii românești


SLÁTINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)