Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele sipet:

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sípet (-te), s. n. – Cufăr, ladă. Tc. sepet (Șeineanu, II, 323), cf. ngr. σέπετι, sb. sepet.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sípet s. n., pl. sípete
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sípet (Mold. Munt. est) n., pl. e, și sipét (Munt. vest) n., pl. urĭ (vechĭ și sepet, d. turc. sepét, sepéd, coș, paner; sepet sandyk, cufăr de împletitură de nuiele, sunduc; ngr. sepéti, sîrb. sepet; ung. szepet). Rar azĭ. Cufăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sipet n. coș de papură servind de cufăr: un chervan plin cu sipeturi OD. [Turc. SEPET].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sípet (-te), s. n. – Cufăr, ladă. Tc. sepet (Șeineanu, II, 323), cf. ngr. σέπετι, sb. sepet.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sípet s. n., pl. sípete
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sípet (Mold. Munt. est) n., pl. e, și sipét (Munt. vest) n., pl. urĭ (vechĭ și sepet, d. turc. sepét, sepéd, coș, paner; sepet sandyk, cufăr de împletitură de nuiele, sunduc; ngr. sepéti, sîrb. sepet; ung. szepet). Rar azĭ. Cufăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sipet n. coș de papură servind de cufăr: un chervan plin cu sipeturi OD. [Turc. SEPET].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)