Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele sinod, ecumenic:

ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din fr. œcumenique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos].
Sursa: Dicționar de neologisme

*ecuménic, -ă adj. (vgr. oikumenikós, universal; oikuméne gê, pămîntu locuit). Universal, general. Conciliŭ ecumenic, adunare generală la care participă toțĭ episcopiĭ. – Și ic- (după ngr.) în sec. 18-19.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. ecuménică, pl. ecuménice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ecumenic a. universal: conciliu, patriarh ecumenic, biserica ecumenică a răsăritului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii Biserici creștine. – Din fr. oecuménique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SINÓD, sinoade, s. n. 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru a rezolva probleme de administrație bisericească. 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua (unele) hotărâri în probleme de dogmă, de morală și de administrație bisericească. – Din sl. sinod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sinód (-oáde), s. n. – Conciliu. Gr. σύνοδος, în parte prin intermediul sl. sinodŭ.Der. sinodal (var. înv. sinodalnic), adj. (de sinod, privitor la sinod).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sinód s. n., pl. sinoáde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*sinód n., pl. oáde și urĭ (vgr. sýn-odos d. sýn, împreună, și odós, drum. V. an-, cat-, met-, peri- și tri-od, odo-metru). Conciliŭ de prelațĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sinod n. autoritate superioară ecleziastică, compusă din mitropoliți, episcopi și arhierei, cari se adună de două ori pe an spre a se ocupa de administrațiunea bisericii: sfântul Sinod.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SINÓD, sinoade, s. n. 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru a rezolva probleme de administrație bisericească. 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua (unele) hotărâri în probleme de dogmă, de morală și de administrație bisericească; sobor; (la catolici) conciliu. – Din sl. sinod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ecumenic - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ecumenic

ecumenic - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ecumenic

sinod - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sinod

sinod - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sinod