Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele sineț:

SINÉT, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sinét, sinéturi, s.n. (înv.) 1. act, document, hrisov, zapis. 2. adeverință, chitanță; poliță. 3. casetă; sipet. 4. (fig.) talisman.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

sinét (-turi), s. n.1. Document, act. – 2. Adeverință, chitanță. – Mr. sinete, megl. sinet. Tc. (arab.) sened (Șeineanu, II, 322; Lokotsch 18239, cf. ngr. σενέτι, sb. senet.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sinét (document) (înv.) s. n., pl. sinéturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sinét n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] sened sprijin, document; ngr. senéti, sîrb. senet). Sec. 18-19. Act, document. Azĭ. Rar. Adeverință, chitanță, poliță, zdelcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sinet n. od. poliță: sineturile trebue achitate fără nicio scădere AL. [Vechiu-rom. sinet, act, document = turc. SENED].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SINÉT, sineturi, s. n. (înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SINÉT, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sinét, sinéturi, s.n. (înv.) 1. act, document, hrisov, zapis. 2. adeverință, chitanță; poliță. 3. casetă; sipet. 4. (fig.) talisman.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

sinét (-turi), s. n.1. Document, act. – 2. Adeverință, chitanță. – Mr. sinete, megl. sinet. Tc. (arab.) sened (Șeineanu, II, 322; Lokotsch 18239, cf. ngr. σενέτι, sb. senet.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sinét (document) (înv.) s. n., pl. sinéturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sinét n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] sened sprijin, document; ngr. senéti, sîrb. senet). Sec. 18-19. Act, document. Azĭ. Rar. Adeverință, chitanță, poliță, zdelcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sinet n. od. poliță: sineturile trebue achitate fără nicio scădere AL. [Vechiu-rom. sinet, act, document = turc. SENED].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SINÉT, sineturi, s. n. (înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sinéț (plătică) (reg.) s.m., pl. sinéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sineț V. sineață.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1.Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)