SINCRETÍST, -Ă, sincretiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Adept al sincretismului. – Din fr. syncrétiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINCRETÍST, -Ă s.m. și f. Adept al sincretismului (2). [< fr. syncrétiste].
Sursa: Dicționar de neologisme
SINCRETÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al sincretismului. (< fr. syncrétiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*sincretíst, -ă s. (d. sincretizm). Fil. Adept al sincretizmuluĭ. Adj. Relativ la sincretizm. – Sincretiști se numeaŭ în seculu 16 filosofiĭ care oscilaŭ între Platone și Aristotele, ĭar în biserica protestantă adepțiĭ luĭ Gheorghe Calixtus, bănuițĭ că țin cu papa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SINCRETÍST, -Ă, sincretiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Adept al sincretismului. – Din fr. syncrétiste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)