SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales în construcții negative). 1. Refl. A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sinchisí (-sésc, -ít), vb. – 1. A supăra, a incomoda. – 2. (Refl.) A se preocupa, a ține seama de. – Var. înv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Gáldi 252). – Der. sinchiseală, s. f. (preocupare).Sursa: Dicționarul etimologic român
sinchisi, sinchisesc v. r. (mai ales în construcții negative) a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva; a nu rămâne indiferentSursa: Dicționar de argou al limbii române !sinchisí1 (a se ~) (a-i păsa) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinchisește; imperf. se sinchisea; conj. prez. să se sinchiseascăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sinchisí2 (a ~) (a incomoda) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisésc, imperf. 3 sg. sinchiseá; conj. prez. 3 să sinchiseáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sinchisì v. a-i păsa: nu mă sinchisesc de gura lumii. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Mai ales în construcții negative). 1. Refl. (Fam.) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (înv.) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)