SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].
Sursa: Dicționar de neologisme
SINAFÍE s. f. fenomen în care două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ◊ folosire repetată a aceleiași conjuncții (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sinafíe s. f., art. sinafía, g.-d. art. sinafíei; pl. sinafíi, art. sinafíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină primul vers și îl începe pe al doilea. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)