SIMPATIZÁ, simpatizez, vb. I. 1. Tranz. A avea sentimente de simpatie (1) față de cineva. ◊ Refl. recipr. Se simpatizează de multă vreme. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ideile, sentimentele cuiva, a avea aceleași aspirații, aceleași idealuri, aceleași convingeri cu cineva; a fi de partea unei grupări politice sau a unei mișcări (cunoscându-i și împărtășindu-i principiile, acțiunile etc.). – Din fr. sympathiser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SIMPATIZÁ vb. I. tr. A avea sentimente de simpatie (1) față de cineva sau ceva. ♦ intr. A împărtăși ideile, sentimentele și aspirațiile cuiva. [< fr. sympathiser].
Sursa: Dicționar de neologisme
SIMPATIZÁ vb. I. tr. a avea sentimente de simpatie (1) față de cineva sau ceva. II. intr. a împărtăși ideile, sentimentele sau aspirațiile cuiva. (< fr. sympathiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
simpatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 simpatizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită simpatizà v. a avea simpatie unul pentru altul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SIMPATIZÁ, simpatizez, vb. I. 1. Tranz. A avea sentimente de simpatie (1) față de cineva. ◊ Refl. recipr. Se simpatizează de multă vreme. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ideile, sentimentele cuiva, a avea aceleași aspirații, aceleași idealuri, aceleași convingeri cu cineva; a fi de partea unei grupări politice sau a unei mișcări (cunoscându-i și împărtășindu-i principiile, acțiunile etc.). – Din fr. sympathiser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)