SIMFIZÁ, pers. 3 simfizează, vb. I. Refl. (Med.) A se produce o simfiză (2). – Din simfiză.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !simfizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se simfizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
SIMFIZÁ, pers. 3 simfizează, vb. I. Refl. (Med.) A se produce o simfiză (2). – Din simfiză.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SIMFÍZĂ, simfize, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație între două oase caracterizat printr-o mobilitate redusă. 2. (Med.) Alipire, prin aderențe, a două membrane seroase care în mod normal se află separate. – Din fr. symphyse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SIMFÍZĂ s.f. Articulație fixă. ♦ Legarea a două oase împreună. ♦ Alipire prin aderențe a două membrane seroase; sinechie. [< fr. symphyse, cf. gr. syn – cu, physis – structură].
Sursa: Dicționar de neologisme
SIMFÍZĂ s. f. 1. (anat.) articulație puțin mobilă. ◊ legarea a două oase împreună. 2. alipire, prin aderențe, a două membrane seroase; concreștere a unor părți sau organe, care în mod obișnuit sunt separate. (< fr. symphyse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
simfíză s. f., g.-d. art. simfízei; pl. simfízeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
SIMFÍZĂ, simfize, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație între două oase caracterizat printr-o mobilitate redusă. 2. (Med.) Alipire, prin aderențe, a două membrane seroase care în mod normal se află separate. – Din fr. symphyse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)