Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele sili:

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


silí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silésc, imperf. 3 sg. sileá; conj. prez. 3 să sileáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

silì v. 1. a forța: silește-l să plece; 2. a căuta din răsputeri: s’a silit să ajungă acolo; 3. a fi silitor: școlarilor, siliți-vă ! [V. silă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)