Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele silf:

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus].
Sursa: Dicționar de neologisme

SILF, -Ă s. m. f. (mit.) geniu al aerului, la celți. (< fr. sylphe, lat. sylphus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

silf s. m., pl. silfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*silf m. (fr. sylphe, din latina inscriptiunilor sylphus, sylfus, sulfus, cuv. care pare galic). Geniŭ al aeruluĭ, ființă fantastică și frumoasă de aspectu unuĭ tînăr în mitologia celtică și germanică medievală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

silf m. geniu aerian: silful ce n´adoarme ’n pace EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)