SILABISÍ, silabisésc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a silabisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 să silabiseáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
silabisì v. a împreuna literele în silabe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillávizo (după silabă).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)