SÍGĂ s. f. Mineral alb sau roșu care se găsește în natură sub formă de bolovani sau de nisip și care se folosește la zugrăveli și în tăbăcărie. – Din scr. siga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sígă s. f. – Mineral alb sau roșu folosit la zugrăveli. Sb. siga (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român
sígă s. f., g.-d. art. sígiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sígă f. fără pl. (sîrb. siga). Vest. Suc. Un fel de peatră galbenă care e un tuf calcaros rezultat din disolvarea parțială și apoĭ reconsolidarea pe loc a calcaruluĭ supt acțiunea apeĭ. E astringentă, și de aceĭa poporul o întrebuințează ca medicament contra diareiĭ. Se întrebuințează și la frecat peile și ca văpsea p. părețĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sigă f. substanță roșiatică ce se întrebuințează spre a trage brâie la ferestrele bordeielor, a vărui pereții cuptoarelor țărănești, etc. [Serb. SIGA, stalactită].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SÍGĂ s. f. Mineral alb sau roșu care se găsește în natură sub formă de bolovani sau de nisip și care se folosește la zugrăveli și în tăbăcărie. – Din sb. siga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)