SIGILLÁRIA s. f. Arbore fosil având aceleași dimensiuni ca și lepidodendronul, dar cu trunchiul neramificat. [Pr.: -ri-a] – După fr. sigillaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SIGILLÁRIA s. f. arbore fosil de mărimea lepidodendronului, dar cu trunchiul neramificat. (< lat. sigillaria, fr. sigillaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SIGILLÁRIA ({s} lat. sigillum) subst. (PALEONT.) Gen fosil de criptogame vasculare din ordinul licopoliadelor. Erau arbori care ajungeau la înălțimea de 30 m, cu diametrul aproximativ de 1 m; tulpina avea scoarța brăzdată de șanțuri longitudinale, pe care se vedeau cicatricile frunzelor în forma unor peceți (de aici și numele genului). Au trăit în Carbonifer și Permianul inferior, având o contribuție importantă la formarea zăcămintelor de cărbune din acele perioade. În România s. a fost găsită în depozitele carbonifere din Banat.Sursa: Dicționar enciclopedic sigillária (-ri-a) s. f., g.-d. art. sigillárieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SIGILLÁRIA s. f. Arbore fosil având aceleași dimensiuni ca și lepidodendronul, dar cu trunchiul neramificat. [Pr.: -ri-a] – După fr. sigillaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)