SIGILÁRE, sigilări, s. f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; pecetluire; sigilat1. – V. sigila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SIGILÁRE s.f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; sigilat. [< sigila].
Sursa: Dicționar de neologisme
sigiláre s. f., g.-d. art. sigilắrii; pl. sigilắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SIGILÁRE, sigilări, s. f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; pecetluire; sigilat1. – V. sigila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sigilare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul sigila
sigilare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sigilar
sigilare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sigilar
sigilare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sigilar